— Dacă ea se dovedeşte a fi un bluf, de ce totuşi
se pune un aşa mare accent pe
democraţie?
—
Dragul meu, democraţia are doar aparenţa unui aspect benefic, dar de fapt
permite manifestarea celor mai mari abuzuri sau
conflicte, a răspuns senior Massini. Nu
sunt
oare oameni care au murit sau mor în numele democraţiei? Nu sunt oare toate legile
şi principiile civilizaţiei actuale structurate
după legile democraţiei? Ei bine, apariţia acestui
pol, care este democraţia, a determinat de asemenea
şi apariţia posibilităţii unei idei
contrare şi a posibilităţii de luptă contra
democraţiei, în acest fel, noi am obţinut conflictul.
Conflictul reprezintă o bază solidă de pe urma
căruia poţi stăpâni întreaga lume. îţi aduc din
nou aminte despre o regulă fundamentală a metodei
noastre masonice: serveşte în secret
ambele tabere, fii alături - prin manevre politice
şi economice abile - de partea fiecăruia dintre
combatanţi şi în acest fel ţi-ai asigurat succesul
pe care îl doreşti. Cuvântul şi conceptul fals
de „democraţie" a devenit astfel o pavăză
pentru multe guverne pentru a acţiona nestânjenite
în sensul pe care îl urmăresc, slujindu-şi astfel,
de fapt, interesele proprii.
Aproape toate statele s-au înglodat în datorii
pentru a-şi putea susţine cheltuielile
militare, chiar dacă nu se află în război. Noi
acordăm aceste împrumuturi, dar cerem
guvernelor să ne garanteze pentru ele cu multe
bogăţii: mine, păduri, căi ferate sau anumite
sectoare industriale de mare importanţă. Aceasta
este modalitatea principală prin care noi
acaparăm în mod gradat avuţiile unui stat şi
controlăm poporul ţării respective.
— Mi se pare, totuşi, că ideea democraţiei este
bună, numai felul în care este
aplicată se dovedeşte a fi pervertită, a observat
Cezar dorind să vadă reacţia venerabilului
Massini.
— Este foarte adevărat, în ea însăşi, democraţia
are valoare numai atunci când
civilizaţia a ajuns deja la un înalt grad de
înţelegere şi aplicare a misterelor universului şi ale
vieţii. Chiar şi atunci, însă, ea trebuie folosită
doar în cadrul unui grup restrâns de
oameni, care iau deciziile majore într-o comunitate
sau la nivelul unei naţiuni.
Democraţia, în adevăratul ei sens, nu poate
funcţiona eficient în cazul mulţimilor mari de
oameni, care sunt eterogene. Noi ştim că ea
reprezintă un concept viabil doar în cazul unei
societăţi care este orientată în mod benefic, în
care oamenii gândesc şi acţionează în general la
unison şi au o conştiinţă elevată, ceea ce nu e
cazul cu civilizaţia modernă.
—
Dar biserica nu are nimic de spus în această privinţă? Ştiam că masele populare
se încred mult în biserică şi îi urmează sfaturile,
se arătă interesat Cezar.
Senior Massini a lăsat să-i scape un gest de
nervozitate.
— Biserica creştină este unul dintre duşmanii
noştri cei mai periculoşi. Influenţa ei este
încă destul de mare, dar noi acţionăm cu
perseverenţă pentru a o diminua cât mai mult. Pentru
aceasta ne îndreptăm atenţia cu precădere asupra
generaţiei tinere, pe care urmărim să o
dezaxăm prin intermediul ideilor noastre. Ne-am
orientat cu precădere spre inocularea în
minţile oamenilor a ideilor de libertate şi
democraţie, pe care ştiam că omul civilizaţiei
moderne nu le poate înţelege şi gestiona în mod
corect. Toată lumea vorbeşte despre şi
susţine libertatea şi democraţia, dar aproape
nimeni nu se întreabă cum se face că, în
ciuda bunelor intenţii, a umanitarismului şi a
dorinţei de pace care sunt exprimate
pretutindeni în lume, există mai mult ca oricând
războaie, conflicte, tensiuni şi neînţelegeri
în toate zonele de pe glob. în felul acesta noi am
ridicat ipocrizia clasei conducătoare la
rang suprem şi folosim din plin avantajele acestei
situaţii. Am mizat de asemenea pe lipsa de
bun simţ, pe orgoliul şi infatuarea unei majorităţi
zdrobitoare a oamenilor, care în felul acesta
îşi închipuie că înţelege foarte bine aspectele şi
mecanismele democraţiei şi a libertăţii de
expresie. Oferindu-li-se posibilitatea să acţioneze
în acest fel, oamenii de rând capătă
sentimentul importanţei de sine, pe care uneori îl
exacerbează la cote cu adevărat ridicole şi
penibile, în micimea şi chinul preocupărilor lor
zilnice şi înguste, ei ajung să-şi închipuie că
personalităţile cu răspundere politică, cei care îi
conduc, se sprijină pe ei şi pe părerea lor.
Politicienii oferă astfel oamenilor de rând
senzaţia că părerea pe care aceştia o exprimă
este foarte competentă, dar în fapt nu se urmăreşte
altceva decât influenţarea cât mai mare a
opiniei alegătorilor nu în direcţia a ceea ce este
cu adevărat necesar şi folositor pentru ei, ci
în direcţia intereselor care sunt mascate cel mai
adesea de promisiuni şi platforme politice
înşelătoare şi fără acoperire, în felul acesta
suntem apăraţi chiar de cei pe care urmărim să-i
subjugăm.
Dacă din conglomeratul general răsare o poziţie
contrară intenţiilor noastre, atunci
reprezentantul ei trebuie înlăturat cât mai repede,
în general, adoptăm tehnica discreditării
prin mijloacele mass-media. Apoi continuăm prin
satiră şi ridiculizare, stârnind suspiciuni şi
neîncredere în oameni faţă de comportamentul şi
afirmaţiile persoanei respective, astfel
încât în mod treptat nimeni nu îi va mai acorda
credit pentru cele spuse. Deoarece atacul
nostru este concertat şi perseverent, fiind uneori
însoţit şi de metoda şantajului în diferite
direcţii, omul se va simţi curând părăsit de toţi
şi chiar acuzat pentru ceea ce a avut curajul
să spună sau să scrie. El va fi ameninţat, şantajat
pe linie profesională, marginalizat în
societate astfel încât până la urmă va ceda,
renunţând la actul său de curaj iniţial, dorind să-şi
recapete avantajele pe care le avea. în unele
cazuri el devine chiar aliatul nostru.
Aceasta este drama principală a societăţii create
de noi: cei mai mulţi oameni sunt
slabi şi laşi. Foarte puţini sunt cei care rezistă
atacurilor şi metodelor noastre. Totuşi, aceştia
ne stânjenesc acţiunile şi, ceea ce este mai
neplăcut pentru noi, se bucură chiar de simpatia şi
de ajutorul altora. Aceasta înseamnă unitate şi
forţă de opinie colectivă, adică exact ceea ce
noi dorim să împiedicăm. Mai grav este însă faptul
că unele dintre aceste persoane sau grupuri
de persoane cunosc foarte bine anumite metode şi
tehnici ezoterice pe care le aplică pentru a
contracara acţiunile noastre. Nu e mai puţin
adevărat că şi elita noastră, marii Iluminaţi,
aplică procedee secrete de influenţare şi
determinare a unor efecte precise în planul fizic. Dar
totuşi suntem stânjeniţi şi de multe ori chiar
împedicaţi în unele dintre planurile noastre de către
forţele opuse nouă. De aceea este important să
atragem în rândurile noastre o persoană care
deja deţine anumite puteri remarcabile, aşa cum
eşti tu. Suntem dispuşi să-ţi oferim foarte
mult; abia atunci vei cunoaşte cu adevărat viaţa.
— Dar atacurile împotriva organizaţiei masonice nu
scot în evidenţă tocmai
planurile si intenţiile ei în lume? ocoli Cezar un
răspuns direct.
— Unele persoane, care se opun cu multă forţă
planurilor noastre, cunosc adevărul
în ceea ce ne priveşte. Pentru că metodele
obişnuite de anihilare acţionează mai greu în
astfel de cazuri am adăugat un artificiu: anumiţi
venerabili pe care noi îi alegem mai ales
din eşalonul doi prezintă lumii unele aspecte
despre organizaţia noastră, utilizând pentru aceasta
mijloacele mass-media pe care noi le stăpânim. Ei
dau interviuri şi scriu câteva cărţi sau
articole în care sunt expuse unele aspecte
adevărate, dar inofensive, despre structura şi
activitatea nostră. S-a mers pe principiul de a
strecura o parte de adevăr şi patru părţi de
minciună, în amalgamul de date care este prezentat
există deci şi ceva adevăr, pe care oricum
noi nu-1 puteam contesta, dar care apare astfel în
faţa lumii ca fiind expus de înşişi membrii
organizaţiei. Cum ar mai putea atunci cineva să ne
bănuiască de ascunzişuri, când noi
înşine ieşim în întâmpinare cu unele informaţii? Fireşte,
acele adevăruri sunt îmbrăcate şi
împănate ele însele cu minciuni, astfel încât
nimeni să nu mai înţeleagă mare lucru şi, ca
urmare, să abandoneze interesul pentru cercetarea
subiectului. Din toată această mişcare,
noi suntem însă cei câştigaţi, deoarece adversarii
noştri nu mai pot prezenta adevărurile pe
care noi deja le-am expus într-o formă pervertită,
iar dacă ei vor aborda alte laturi ale
activităţii noastre, noi vom fi atunci în postura
de victime oprimate şi nevinovate, având de
partea noastră susţinerea unor oameni maturi şi
influenţi. In prezent am început să adoptăm
tot
mai des această metodă, deoarece este timpul să ieşim într-o oarecare măsură
din
anonimatul pe care ni 1-am impus secole de-a
rândul; datorită ascuţirii luptei, ocultarea prea
mare ne-ar crea acum mai multe probleme decât
avantaje. De aceea, în ultimii
cincisprezece-douăzeci de ani am început să ieşim
discret în evidenţă afirmând câte o frântură
de adevăr amestecat cu multe alte minciuni. Noi
ştiam prea bine că, repetând mult o
minciună, aceasta va sfârşi prin a deveni adevăr,
ceea ce a determinat în cele mai multe dintre
cazuri adormirea vigilenţei oamenilor. Cu toate
acestea, lupta acum este mult mai strânsă,
pentru că şi modul de reacţie a populaţiei a
devenit intempestiv. Trebuie să creăm impresia că
îi ajutăm pe oameni, că suntem lângă ei la
"necaz şi suferinţă. Direcţiile noastre de acţiune,
în special prin intermediul oamenilor politici,
sunt acelea de a simula un interes major pentru
problemele sociale curente, pentru necazurile
omului - provocate mai ales de recesiunea
economică mondială dirijată de organizaţia noastră
- şi, prin intermediul „zilierilor" de care
ţi-am vorbit şi a ajutoarelor acestora, să inoculăm
ideea că ne interesează foarte mult
aceste aspecte şi că luptăm pentru îmbunătăţirea
lor. De fapt, tot acest „spectacol" este
numai pentru a câştiga încrederea maselor populare
pentru ca, la momentul cel mai potrivit şi
în conjunctura cea mai bună să luăm în stăpânire
conducerea politică şi economică a întregii
planete prin instituirea unui guvern unic mondial,
aflat sub controlul nostru direct şi total.
Trebuie deci să câştigăm cât mai mult încrederea
maselor de oameni, pentru a crea iluzia unei
eşalonări fireşti a evenimentelor care vor urma, a
crizei mondiale teribile şi pentru a ieşi astfel
la suprafaţă în chip de salvatori ai omenirii,
deoarece avem resursele financiare care sunt
necesare pentru a realiza aceasta, în principiu,
sarcina nu este chiar aşa dificilă, deoarece
vigilenţa maselor populare este deja mult slăbită
de alte modalităţi pe care le aplicăm de mult
timp cu succes: rutina zilnică a serviciului,
programele de televiziune structurate în aşa fel
încât să inoculeze în subconştientul oamenilor
atitudinea pasivă şi lipsa opoziţiei şi a discernământului,
hrana chimizată, stupefiantele, bolile de tot
felul.
Rostind acestea, senior Massini privi brusc la
ceasuJ elegant, încrustat cu diamante,
de la încheietura mâinii. Se făcuse deja seară şi
aerul rece provoca frisoane.
— Cred că este timpul să ne oprim, zise
venerabilul. Ne bizuim pe capacitatea ta
6
extraordinară de adaptare şi, personal, cred că am
reuşit să te fac să înţelegi destul de bine
aspectele de bază ale activităţii organizaţiei
noastre, în seara aceasta voi pleca la Amsterdam,
unde trebuie să rezolv anumite probleme. Printe
altele, voi înştiinţa pe ceilalţi venerabili
despre impresia pe care mi-ai făcut-o.
Senior Massini îl privi câteva clipe pe Cezar, cu
un aer binevoitor.
— Apreciez rezultatul întâlnirii noastre ca fiind
pozitiv şi mă aştept la un ajutor pe
măsură din partea ta. Era necesar ca tu să cunoşti
în mare parte adevărul despre organizaţia
masonică, pentru a evita ulterior un blocaj de
concepţie. Peste puţin timp voi veni să te vizitez
din nou şi acela va fi un moment important. Aş
putea chiar spune că va fi un test dificil pentru
tine. Până atunci vom pregăti tot ceea ce este
necesar pentru a te integra în organizaţia noastră.
Venerabilul se ridicase deja în picioare,
sprijinindu-se de bastonul lui splendid
încrustat. Cezar 1-a însoţit până la elicopter.
Strategia lui părea să dea roade, deoarece reuşise
să convingă fără să facă prea mari eforturi şi fără
să se oblige încă la nimic. Este drept, însă,
că senior Massini fusese atât de sigur pe el şi
atât de dinamic în explicaţiile şi în abordarea lui,
încât practic acceptul lui Cezar era considerat
aproape ca un lucru firesc. Forţa subtilă a
venerabilului era formidabilă şi doar echilibrul
psihic deosebit al lui Cezar şi stăpânirea fermă
a energiilor sale mentale au făcut ca el să reziste
fără probleme uimitoarei influenţe active
pe care o avea marele mason atunci când dorea să
obţină un anumit lucru. Cezar mi-a
mărturisit că în acele momente radiaţia psihică a
venerabilului era atât de puternică şi
dominatoare, încât ea ar fi provqcat fără îndoială
un efect hipnotic profund asupra unei
persoane obişnuite, care nu îşi poate controla
nivelurile mentale superioare. El resimţise
din punct de vedere aurie impactul dur al acelei
energii învăluitoare, a cărei vibraţie era
profund negativă, dar procedase simultan la
sublimarea ei la nivelurile superioare ale
fiinţei şi mentalului său. Actul lui de voinţă
fermă 1-a determinat să păstreze un control
perfect asupra situaţiei si să manifeste o deplină
luciditate în confruntarea cu senior Massini.
Poate că cititorul va avea tendinţa să considere în
mod superficial semnificaţia
întâlnirii dintre cei doi. Acum, când eu cunosc
deja toate ascunzişurile situaţiei, îi pot mărturisi,
însă, că a fost o reală surpriză chiar şi pentru
Cezar să afle motivul real al discuţiei şi
viclenia care a stat mereu în spatele acesteia.
Totuşi, evenimentele ulterioare aveau să dea.câştig
de cauză lui Cezar, datorită abilităţii sale
extraordinare de a se strecura „pe muchie de cuţit"
într-o situaţie dramatică şi foarte tensionată,
care a implicat chiar decizii foarte importante la
nivelul conducerii statului.
Capitolul 4
A DOUA CONFRUNTARE: INFORMAŢIA ESENŢIALĂ
La câteva luni după ultima întâlnire în care Cezar
mi-a relatat uluitoarele dezvăluiri
ale venerabilului Massini, am fost din nou
contactat pentru a avea o întrevedere cu el. Era
la începutul lunii iunie, 2003 şi acela avea să
constituie un moment extrem de important
pentru aprofundarea elementelor pe care le aflasem
despre masoneria mondială.
Explicaţiile lui Cezar m-au edificat atunci asupra
unor aspecte care încă îmi erau neclare
din relatarea primei discuţii pe care el a avut-o
cu senior Massini. Această clarificare a fost
necesară pentru ca eu să am o viziune cât mai justă
asupra situaţiei actuale la nivelul întregii
omeniri, asupra anumitor mecanisme şi legi subtile
care scapă înţelegerii profane şi asupra
unor raporturi directe între metodele de manipulare
ale francmasoneriei şi iluzia în care
trăiesc cele mai multe dintre fiinţele umane. Un
alt aspect fundamental al acelei întâlniri a
fost aflarea unei informaţii ultrasecrete pe care
senior Massini i-a dezvăluit-o lui Cezar. De
altfel, aceea a constituit chiar baza de plecare
pentru uluitoarea descoperire care avea să
fie făcută în munţii Bucegi, la puţin timp după
revelarea informaţiei. Evenimentele s-au
desfăşurat
cu rapiditate, iar eu am jucat rolul spectatorului care urmăreşte extaziat
filmul
extraordinar al unor taine ancestrale.
După o perioadă de mai multe luni de la prima lor
discuţie, senior Massini şi-a
ţinut promisiunea şi 1-a vizitat din nou pe Cezar,
însă de data aceea întâlnirea a avut loc întro
vilă luxoasă din Bucureşti, care reprezenta centrul
de protocol înalt, la nivel diplomatic, al
uneia dintre cele mai puternice ţări ale lumii.
Invitaţia şi pregătirile de rigoare au fost făcute
de senior Massini prin intermediul canalelor
diplomatice la vârf de stat, aproape la fel ca
şi în cazul primei întâlniri. Diferenţa a constat
în faptul că nu generalul Obadea a fost cel
care 1-a înştiinţat direct pe Cezar de acea
invitaţie, ci chiar unul dintre secretarii de stat din
guvern, la ordinul unuia dintre miniştri.
Întrevederea dintre cei doi a fost mult mai scurtă
decât prima întâlnire şi a
constat într-o propunere relativ stranie pe care
venerabilul i-a adresat-o lui Cezar; el i-a
oferit atunci o informaţie extrem de confidenţială
în schimbul promisiunii de a asigura
accesul unor reprezentanţi ai masoneriei la
descoperirea ce urma să fie făcută pe baza acelei
informaţii secrete, încetul cu încetul, vălul de pe
intenţiile ascunse ale venerabilului începea
să fie dat la o parte. Cezar a intuit atunci că
mobilul primei întâlniri cu senior Massini îl
reprezentase, de fapt, pregătirea terenului pentru
obţinerea acceptului său la cea de-a
doua întrevedere, în acele condiţii, era foarte
probabil că tentantele propuneri ale
venerabilului nu fuseseră, în realitate, decât praf
de aruncat în ochi pentru a câştiga încrederea
lui Cezar şi a-1 determina pe acesta să faciliteze
controlul masoneriei asupra a ceea
ce s-ar fi putut dovedi un mare secret de stat în
România. Evenimentele ulterioare aveau să
confirme aceste bănuieli ale lui Cezar.
Cea de-a doua întrevedere cu senior Massini a avut
loc în luna mai a anului 2003,
când Cezar a intrat în posesia datelor secrete pe
care i le-a furnizat marele mason. Datorită
funcţiei pe care o avea în DZ şi pentru că acest
departament constituia singurul organism de
acţiune care era abilitat să intervină în acel gen
de situaţii speciale, Cezar a înţeles repede
motivul principal pentru care el a fost solicitat
cu insistenţă de senior Massini. Aşa după
cum acesta îi precizase, reprezentaţii de frunte ai
masoneriei la nivel mondial
aveau o putere teribilă aproape în orice guvern de
pe planetă, dar totuşi influenţa lor nu
putea să depăşească un anumit cadru de acţiune. Ei
puteau, de pildă, să „fabrice" şi să
declanşeze războaie între ţări şi populaţii, dar nu
puteau forţa în anumite direcţii care
ţineau mai ales de structura internă şi de modul de
operare al organismelor de
securitate şi de apărare ale unei ţări. Cu alte
cuvinte, ei puteau asigura relativ uşor un
cadru general de conflict pe o anumită zonă
continentală, dar nu puteau totuşi să oblige o
acţiune armată în interiorul unei ţări, dacă nu
exista un motiv major care, de obicei,
implica luptele interetnice sau cuceririle de noi
teritorii.
Cazul informaţiei de o importanţă excepţională pe
care senior Massini i-a oferit-o
lui Cezar se încadra într-o cu totul altă
categorie. Informaţia respectivă se referea la o
anumită localizare în munţii Bucegi, dar ea era
incompletă. Aşa după cum Cezar a aflat de la
venerabil, acolo exista ceva care nu putea fi
identificat nici chiar prin mijloacele
tehnologice de ultimă oră şi acela constituia, de
fapt, marele semn de întrebare al
problemei. Cezar şi-a dat seama că venerabilul avea
totuşi unele informaţii suplimentare,
pe care acesta nu i le-a dezvăluit. Deşi nu
cunoştea motivul, el a înţeles că informaţiile
respective erau probabil foarte importante pentru
capii masoneriei mondiale, din moment
ce aceştia au făcut uz de toată influenţa lor
pentru a-şi asigura accesul la ele. Era evident că
nu se putea pune problema unei descinderi în forţă
a trupelor armate străine în România,
indiferent
de motivul invocat. Chiar dacă, de exemplu, s-ar fi escaladat conflictul
teritorial în
Transilvania, acest lucru ar fi necesitat probabil
un timp îndelungat, multă agitaţie, război,
distrugeri şi mai ales un mare scandal diplomatic
european, în mod clar, de această dată
masonii nu doreau aşa ceva. Concluzia care se
impunea era că ceea ce îi interesa pe ei în cel
mai înalt grad excludea o intervenţie în forţă şi,
mai ales, excludea cunoaşterea acelui aspect de
către anumite persoane. Printre altele, aceasta
explica secretul la vârf care a fost solicitat de
senior Massini în cazul celor două întâlniri,
precum şi hotărârea reprezentanţilor de frunte ai
grupului Bilderberg de a-1 contacta doar pe Cezar
în această problemă. Raţiunea era simplă:
trebuia găsită persoana potrivită care să aibă o
funcţie foarte mare de decizie şi intervenţie în
acel caz; apoi ea trebuia tentată cu multe
promisiuni, câştigându-i-se astfel încrederea; în
sfârşit, ea trebuia determinată să accepte
colaborarea cu marii masoni şi să le permită acestora
să-şi exercite controlul şi influenţa la acel
nivel. Cezar a fost considerat persoana ideală
pentru acest plan, însă acţiunea de cooptare
trebuia să se petreacă repede, pentru a nu-i lăsa
prea mult timp de gândire şi, de asemenea, pentru a
evita o reacţie imprevizibilă din partea lui.
Probabil că misiunea era considerată ca fiind de o
importanţă vitală pentru masoneria
mondială şi ea trebuia neapărat să reuşească.
Tocmai de aceea a fost trimis un reprezentant
de seamă al grupului Bilderberg, expert în
psihologia racolării, care, în plus, era dotat şi cu
anumite puteri psihice de influenţă la distanţă.
Din datele pe care le avea atunci la dispoziţie,
Cezar şi-a dat seama că masoneria
mondială urmărea să dobândească într-un timp cât
mai scurt controlul asupra unei locaţii
secrete din munţii Bucegi, excluzând orice formă de
popularizare şi dorind chiar tăinuirea
gradată a existenţei acelui loc faţă de puterea de
la Bucureşti, după ce reprezentanţii elitei ar fi
avut acces acolo.
Astfel de situaţii erau pe muchie de cuţit. Ca
întotdeauna în cazul marilor secrete
de stat, scurgerile de informaţii puteau periclita
întreaga acţiune, deoarece existau
formaţiuni politice rivale care nu erau controlate
în întregime de masoni. Aşadar, operaţiunea se
anunţa a fi una deosebit de delicată. Trebuiau
îmbinate cu măiestrie influenţa, discreţia,
exercitarea controlului şi puterea acţiunii. Chiar
şi pentru maeştrii masoni, cazul era unul
deosebit de dificil, în special datorită accesului
limitat pe care ei îl aveau la coordonarea
acţiunilor de cercetare a zonei respective din
Munţii Bucegi.
Aceasta era situaţia de ansamblu pe care mi-a
descris-o Cezar încă de la începutul
întâlnirii noastre, în lunile anterioare
reflectasem asupra multitudinii de aspecte şi implicaţii
care decurgeau din relatarea primei discuţii dintre
Cezar şi senior Massini. Oripilarea de care
fusesem cuprins explica într-un anumit fel
incapacitatea de a înţelege toate nuanţele
elementelor pe care le-am aflat atunci. Neavând de
la cine să obţin informaţii suplimentare, mam
mulţumit să fac doar unele cercetări discrete şi
să-mi ordonez în minte câteva repere
generale care ridicau chiar anumite probleme
existenţiale şi am aşteptat cu răbdare semnalul
unei noi întâlniri cu Cezar, pentru a găsi
răspunsurile la ele. Avea să fie o întâlnire plină de
semnificaţii şi de explicaţii valoroase, care a
culminat cu aflarea secretului pe care senior
Massini 1-a dezvăluit lui Cezar.
Contrar obiceiului, directorul tehnic al DZ îmi
solicitase întrevederea la doar două
săptămâni după cea de-a doua întâlnire pe care a
avut-o cu venerabilul Massini. Mi-a
mărturisit că a procedat astfel deoarece lucrurile
se dovedeau a fi de maximă importanţă şi că,
dacă nu se focaliza asupra canalizării corecte a
acţiunilor viitoare, acestea puteau scăpa de sub
control, iar efectele ar fi putut deveni nefaste.
Cezar nu ştia dacă în viitorul apropiat ar mai fi
avut timpul necesar şi oportunitatea de a mă
întâlni pentru a-mi dezvălui totul; de aceea el a
preferat să urgenteze întâlnirea cu mine, pentru a
fi sigur că şi eu voi afla toate informaţiile
necesare pentru a le publica într-un mod credibil.
Următoarele luni aveau să fie extrem de tensionate
şi uluitoare prin ineditul descoperirii care a fost
făcută în Munţii Bucegi. în ceea ce
priveşte întâlnirea mea cu Cezar, care a premers
marele eveniment din luna august, 2003,
aceasta s-a integrat foarte bine în oaza de
dinaintea „furtunii" care apăruse deja la orizont.
Explicaţiile iniţiatice
Bucuros că aveam ocazia să-mi lămuresc nedumeririle
cu privire la unele aspecte
ale primei discuţii dintre Cezar şi senior Massini,
am întrebat care era cauza pentru care
masonii şi cei care sunt racolaţi în rândurile lor
aleg - de multe ori cu bună ştiinţă - răul şi
acţiunile
care îi sunt specifice. Ştiam
că, în epoca actuală, tendinţa generală a umanităţii
este aceea de a aluneca pe panta decăderii morale,
etice şi spirituale, dar totuşi eram
convins că binele poate să biruie această stare de
marasm în oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu