— Vreţi să spuneţi că toate acestea au fost
suficiente pentru a avea controlul asupra
omenirii? a întrebat Cezar.
— Evident că nu; mass-media nu avea răspândire
decât într-o zonă limitată a
lumii. De aceea, mai erau necesare nişte
„metode" de subjugare, care şi ele trebuiau să
tenteze pe cei mulţi. Am început să sprijinim din
umbră, ca o „eminenţă cenuşie",
proliferarea distribuţiei drogurilor, mai ales a
celor de sinteză. Ştiind prea bine că acestea,
alături de tutun, alcool şi cafea, distrug corpul
omului, am întreţinut în mod deliberat o aşazisă
„luptă de combatere" a lor, care nu a făcut
decât să intensifice şi mai mult nevoia de a
consuma aceste substanţe. Am creat con-cernuri
imense de fabricare a ţigărilor, băuturilor
fine şi a cafelei; aproape toţi preşedinţii şi
patronii acestor giganţi în lumea afacerilor sunt
membri venerabili în lojele cele mai înalte ale
Organizaţiei noastre, adăugă senior Massini
plin de mulţumire.
— Toate acestea îmi apar ca un atac concertat
împotriva omului! se prefăcu Cezar că
abia atunci a realizat ideea. Fără să fie deloc
afectat, venerabilul răspunse cu nonşalanţă:
— Dragul meu, este deja dificil să controlăm şi să
coordonăm mai bine de şase
miliarde de oameni. Trebuie să înţelegi că o
mulţime este cu atât mai uşor de manevrat cu cât
ea este mai dispersată şi mai confuză. Dacă,
în plus, ea nu depăşeşte un anumit număr de
persoane, atunci lucrurile sunt chiar simple, având
în vedere tehnologia de manipulare
mentală
de care dispunem în momentul actual. Aşadar, ce importanţă crezi că mai prezintă
cele câteva milioane de oameni care mor zilnic,
mare parte dintre ei din cauza bolilor,
provocate de droguri?
Venerabilul făcu o scurtă pauză în prezentarea lui
cinică, părând să reflecteze la
ceea ce urma să-i spună lui Cezar.
— Unul dintre scopurile noastre principale a fost
acela de a stopa proliferarea
oamenilor pe planetă. Mai mult chiar, trebuia să
micşorăm drastic populaţia globului. Pentru
aceasta aveam nevoie de metode care să ucidă în
timp scurt un număr foarte mare de
2
oameni. Am finanţat proiecte de cercetare
ultrasecrete pentru producerea unor viruşi extrem
de virulenţi. Unele experimente au dat greş, altele
însă ne-au mulţumit prin rezultatele
obţinute.
— Adică prin răul provocat, prin crimele
„naturale"?
— Trebuie să vedem problema din punct de vedere
practic. Doar aşa ne putem
construi temeinic scopurile pe care ni le-am
propus. Dacă ceva sau cineva se opune, nu poate
rezista mult timp împotriva noastră. După cum îţi
spuneam, „armele" noastre nu sunt
niciodată prezentate pe faţă. Dimpotrivă, ele
îmbracă mai mereu o haină profund umanitară,
dar apasă pe acele puncte slabe pe care tot noi
le-am creat în sistem şi care în marea lor
majoritate nu sunt cunoscute de populaţie. Baza
care ne oferă sursele ascunse de
manipulare a populaţiei este constituţia unui stat.
Alcătuirea ei este o adevărată ştiinţă a
psihologiei şi manipulării omului şi de aceea am
avut grijă ca la conceperea constituţiilor
principalelor state-puteri ale lumii să ia parte şi
reprezentanţii noştri. Constituţiile trebuie să
aibă o formă umanitară, chiar pompoasă şi relativ
complicată, dar totodată să ascundă în
profunzimea lor modalităţile eficiente de subminare
şi control a populaţiei.
Poate cea mai răspândită metodă pe care noi am
creat-o şi am întreţinut-o în mod
indirect de-a lungul timpului este cea a
conflictelor, revoluţiilor şi războaielor în diferite zone
de pe glob. Confruntările armate au constituit
dintotdeauna, pentru noi, o reală şi uriaşă sursă
de venituri precum şi o subtilă modalitate de
menţinere şi dirijare a influenţei şi puterii la
nivel mondial. Speculăm orice dificultate economică
sau socială, în special la ţările mai
puţin dezvoltate. Datorită influenţei bancare pe
care o deţinem, acţionăm din umbră la
nivelul conducerii statului respectiv şi în acelaşi
mod acţionăm şi în cazul statului advers.
Nu ne implicăm niciodată într-o singură parte sau
direcţie, deoarece rezultatul poate fi
incert. Impulsionând însă în secret ambele tabere,
noi vom fi cei câştigaţi, indiferent de
rezultatul final al conflictului. Perioada actuală
se pretează mai ales la crearea unor conflicte
de ordin etnic şi economic. Sunt simplu de produs,
durează mult şi atrag numeroase
alte interese din partea altor state mai puternice,
dar rivale, astfel încât până la urmă
războiul respectiv devine un război între marile
puteri ale lumii şi mai puţin o cauză
naţională limitată. Aproape toate marile organisme
internaţionale, fie ele politice sau
militare, au sorginte masonică. Venerabilii noştri
se află plasaţi în punctele cheie şi urmează
cu
exactitate planurile noastre. Ţi-am spus că noi avem răbdare. Caria roade încet, dar sigur,
până şi cel mai gros trunchi de copac. ONU şi NATO,
ca să numesc doar două dintre cele
mai influente „arme" ale noastre, s-au dovedit
a fi decizii salutare atunci când am hotărât
formarea lor.
— Domnule Massini, este totuşi ceva care nu
înţeleg, zise Cezar, abordând o mină
voit contrariată. Cum ar putea cineva să creadă că
tot ce este mai important în lume este o
consecinţă directă a acţiunilor şi planurilor
Organizaţiei Masonice mondiale? Aceasta
este chiar absurd şi inconceptibil!
Senior Massini râse cu poftă şi îşi mai aprinse o
ţigară de foi. îl măsura pe Cezar în
tăcere, printre norii de fum albăstrui care se
dispersau lent în aerul răcoros de munte. Pentru
o clipă, Cezar a crezut că exagerase în intenţiile
lui ascunse şi că venerabilul i-a înţeles planul.
Dar temerile -i-au fost curând spulberate.
— Dragul meu, acesta este unul dintre punctele
esenţiale ale doctrinei noastre.
Aşa cum ţi le prezint eu ţie, lucrurile par
într-adevăr atât de absurde şi îmbracă o haină atât de
grotescă, încât acuzaţiile care ni s-ar putea aduce
ar apărea într-o lumină de-a dreptul hilară!
într-un anumit fel, acesta este nucleul ideologiei
noastre: să acţionezi în direcţia planului
stabilit, dar în acelaşi timp să faci să pară că
acţiunile tale sunt opuse unui astfel de plan. în
felul acesta poţi să înţelegi mai uşor de ce nu
dorim să fim mediatizaţi, de ce nu dorim
onoruri, faimă sau recunoaştere publică, deoarece
acestea sunt trecătoare şi, în plus, ele
sunt dirijate chiar de noi înşine prin intermediul
pârghiilor de control pe care le deţinem
în mass-media. Succesul organizaţiei noastre constă
mai ales în faptul că formăm un grup şi
nu acţionăm doar în conformitate cu interesul
individual. Acţiunile noastre sunt mereu
corelate şi urmăresc un scop precis, iar ajutorul
pe care ni-1 oferim reciproc şi discreţia
totală sunt esenţiale pentru asigurarea succesului.
De altfel, regulile şi jurămintele
ordinului nostru sunt foarte stricte, iar pedepsele
foarte aspre...
Te întrebi, probabil, ce mă face să-ţi vorbesc cu
asemenea deschidere, fără nici
un fel de teamă şi foarte sigur pe mine. Te
asigur că, făcând aceasta, am evaluat corect
situaţia. Sau îţi închipui că, auzind aceste
lucruri, le vei putea face cunoscute lumii întregi?
Aici, senior Massini a râs cu poftă, dar imediat
după aceea ochii lui deveniră reci şi
tăioşi.
— Nu ai nici o putere şi nici o influenţă în
exterior, domnule Brad! Chiar din
momentul în care ai intrat în atenţia nostră nu te
mai poţi sustrage ei. Posibilităţile pe care
le ai la dispoziţie sunt precise: ori ne urmezi
fără condiţii, ori devii persana non grata.
Analizează puţin situaţia: eşti singur, nu ai
legături cu exteriorul şi te afli supus unui
3
regim de cea mai înaltă securitate. Crezi tu, oare,
că ne este greu să determinăm înlăturarea
ta dacă am dori cu adevărat acest lucru? Dar de ce
să facem aceasta, când tu însuţi ne poţi
sprijini planurile? în plus, vei cunoaşte lucruri
pe care nici măcar nu ţi le-ai închipuit şi te
vei buCura de imunitate şi protecţie absolută.
Dintr-o anumită perspectivă eşti preţios, însă
ceea ce este preţios trebuie să-şi arate utilitatea.
De aceea, dragul meu, nu văd nici un motiv
să-ţi ascund ceva din principiile şi modalităţile
de acţiune masonice. Ar însemna să te
consider un adept obişnuit, cu o minte slabă, dar
nu acesta este adevărul. Mai mult decât
atât, pentru ca tu să nu consideri totuşi prea
brutală această abordare, care este în cazul tău
mai specială, doresc să manifestăm un respect
reciproc şi să purtăm în mod civilizat această
discuţie. Chiar vreau să-ţi creez cadrul aparent al
unei alegeri sau decizii şi să-ţi ofer o
perioadă de timp de gândire. Dar în realitate, îţi
repet, nu ai nimic din toate acestea,
deoarece noi suntem cei care deţinem puterea. Nu
îţi rămâne, practic, decât să ne urmezi.
Judecă la rece întreaga situaţie. Ce crezi că ai
putea face? Cine îţi închipui că te-ar
putea asculta fără să te considere nebun? Masoneria
a fost dintotdeauna ocultată; ar fi fost
împotriva scopurilor noastre adevărate să ne
atribuim marile idei sau curente sociale şi
culturale, ideologiile sau principiile de avangardă
ale lumii deşi, în marea lor majoritate,
noi suntem cei care le-am creat, în loc de aceasta,
s-a optat pentru discreţie, mister, retragere
şi acţiune din umbră. Sunt relativ puţini cei care
au auzit despre denumirea de „mason" sau
„francmason" şi chiar dacă aceasta li se pare
vag cunoscută, ei nu au totuşi vreo idee despre
ce înseamnă ea în realitate. Acest mister, această
ocultare pe care o întreţinem cu atenţie
ne-a fost de mare ajutor în decursul timpului, în
aceste condiţii, imaginează-ţi că cineva
iese în lume şi răspândeşte informaţiile pe care ţi
le-am dat; cine 1-ar crede, cine 1-ar
asculta?
— Se poate să aveţi dreptate, dar nu ignoraţi forţa
unui curent general de opinie,
care poate să distrugă tot ce aţi clădit până acum,
a remarcat Cezar cu luciditate.
— Noi ştim că deja sunt mulţi, îndeosebi
intelectuali, care cunosc cel puţin o parte a
adevărului despre noi şi pe care nu-i mai putem
minţi, dar prin comparaţie cu restul
populaţiei, care este îndobitocită de sistemul
social pe care 1-am creat tot noi şi mai ales
de cel informaţional pe care îl dirijăm aproape în
totalitate, aceştia sunt cu adevărat o
minoritate, în plus, ei sunt dispersaţi şi
ameninţaţi de avertismentele indirecte pe care noi le
trimitem, în această situaţie, chiar dacă unii
oameni cunosc adevăratele noastre intenţii,
vor adopta o atitudine pasivă, considerând că sunt
lipsiţi de putere, de avânt, de posibilitatea
de a acţiona în mod eficient. Ei adoptă atunci
varianta victimei care se lamentează: „Ştiu, dar
ce pot să fac? Ce putem noi să facem? Suntem legaţi
de mîini şi de picioare. Suntem
controlaţi şi supravegheaţi în tot ceea ce facem.
Nu cred că mai avem vreo şansă", în acest
fel, un segment important al populaţiei care ar
putea să ne provoace mari greutăţi şi
probleme a depus deja armele înainte de a începe
lupta.
Atunci când mai apare totuşi cineva care urmăreşte
să ne atace şi să prezinte
realitatea acţiunilor noastre celor care nu o
cunosc, avem multiple mijloace de „liniştire" a
lui. Replicile noastre sunt atunci bine gândite şi
au la bază o fină cunoaştere a psihologiei
umane. Ele încep aproape totdeauna prin lansarea
unei ştiri false, negative, despre acea
persoană, pentru că după cum îţi spuneam, controlăm
foarte bine sectorul de difuzare a
informaţiei prin mass-media. Să presupunem că
ştirea apare în câteva ziare, care sunt
distribuite în toată ţara. Cititorii află în acest
fel despre acea ştire falsă, care este
negativă. Chiar dacă a doua zi sau în zilele
următoare aceasta este vehement contrazisă sau
chiar dacă apare o dezminţire, faptul a fost deja
consumat, în primul rând, nu este deloc
obligatoriu ca cel care a citit ştirea falsă să mai
citească a doua zi şi dezminţirea,
rămânând în acest fel cu o idee negativă despre
persoana respectivă, chiar dacă acea idee
este falsă. In al doilea rând, noi trebuie să
speculăm cât mai mult tendinţa vicioasă a
omului contemporan de a se orienta mai mereu spre
ştiri senzaţionale care au un pronunţat
caracter
negativ.
Cunoaştem
prea bine influenţa unor astfel de sugestii negative sau impactul lor
teribil asupra naturii emoţionale a omului. Ştim că
ele distrug structurile energetice armonioase
din aura sa, ştim că aduc o formă subtilă de stres
la nivel psihic şi cunoaştem de
asemenea faptul că ele coboară vibraţia
percepţiilor pozitive şi a intenţiilor benefice ale
omului. Toate acestea ne servesc însă foarte bine
interesele noastre, deoarece îi obosesc şi
îi debu-solează pe oameni, îi determină să fie
lipsiţi de vigilenţă şi superficiali.
Realizăm astfel un scop pe care 1-am urmărit mereu
cu perseverenţă: creşterea
entropiei sociale, îndrăznesc chiar să spun că noi
suntem cei care au adus această veritabilă
ştiinţă aproape de perfecţiune. Pentru a realiza
această entropie socială, care determină o
stare de confuzie aproape totală, ne slujim mereu
de ştiri contradictorii, adeseori având un
conţinut sinistru, profund negativ; susţinem şi
impulsionăm cărţi care prezintă subiecte
puerile sau fantastice, dar care totuşi au o notă
atractivă pentru a capta interesul minţilor
slabe, aflate în căutare de senzaţional. Noi
înşine am lansat această sintagmă şi am avut grijă
ca astfel de apariţii editoriale să prolifereze şi
chiar să fie acceptate de populaţie, care acum
le consideră foarte valoroase.
Sistemul economic şi social pe care 1-am impus încurajează
foarte mult competiţia în
aspectul ei nearmonios, stimulează concurenţa
neloială şi îndeamnă la un consum cât mai
mare de mărfuri. Toate acestea sunt justificate de
un interes umanitar, acela de formare a
omului şi de motivare a sa pentru a străbate
„jungla" vieţii, care ameninţă să-1 sufoce, în
realitate, însă, această preocupare şi agitaţie
nebună a omului, care îl ţine mai mereu ocupat şi
tensionat, nu duce decât la o diminuare
semnificativă a valorilor care sunt cu adevărat morale
şi etice în viaţă, adică la pervertirea
caracterului fiinţei umane.
Exploatăm aceste idei şi posibilităţi la aproape
orice nivel de difuzare a lor prin
mass-media. Aceasta ne-a determinat să încurajăm şi
să sprijinim proliferarea
sexualităţii în formele ei aberante şi a
pornografiei până la limite aproape inimaginabile,
deoarece am constatat că forţa şi virilitatea
bărbatului, precum şi sensibilitatea şi intuiţia
femeii diminuează foarte repede atunci când sunt
confruntate cu astfel de practici rele. în
aceste condiţii omul devine labil, cedează mult mai
repede tentaţiilor şi, ceea ce este foarte
important, poate fi controlat cu uşurinţă. Pentru a
ne realiza planurile este necesar ca
împotrivirea să fie minimă; de aceea, într-o primă
etapă noi oferim idei şi posibilităţi
avantajoase oamenilor, pentru ca mai apoi să
profităm din plin de slăbiciunile lor sau de
anumite prevederi ale contractelor în care ei s-au
implicat orbeşte.
Societatea actuală se pretează foarte bine la
modelul acestei acţiuni. Noi oferim
oamenilor tot mai multe tentaţii, deoarece am
permis dezvoltarea explozivă a tehnologiei, iar
ei cad în plasa stimulentelor şi plăcerilor de tot
felul, aproape fără discriminare. Ştim că
aceasta le macină voinţa şi un om fără voinţă
proprie este precum un animal neştiutor care
este dus la tăiere.
O atenţie deosebită acordăm aici tineretului,
deoarece dacă vrei ca un copac să nu
aibă roade, trebuie să-1 usuci încă de când este
puiet. Tot ceea ce poate amplifica pornirile
vicioase în copii şi adolescenţi este prezentat în
mod foarte atractiv, tentant; ne orientăm
astfel mai ales spre difuzarea filmelor în care
este exacerbată violenţa, a filmelor de
groază şi a celor în care se accentuează pornirile
sadice sau trăsăturile profund negative ale
caracterului. Pentru a încuraja vizionarea lor ne
folosim foarte mult de publicitate; aş putea
spune că publicitatea a ajuns, într-un fel, chiar
inima comerţului. Am stimulat deci în cel mai
înalt
grad tendinţa populaţiei de a consuma. Aceasta a devenit ca un fel de „boală
contemporană" a omului; chiar dacă nu are
nevoie de ceva anume, el totuşi trebuie să
cumpere, să consume şi iar să cumpere, de cele mai
multe ori lucruri lipsite de importanţă sau
chiar
pentru a-şi face provizii în exces.
Pe de altă parte, există o legătură strânsă între
tentaţia exercitată de bani şi
modalităţile prin care aceştia pot fi obţinuţi, în
sistemul economic şi legic pe care noi 1-am
impus nu e uşor să devii bogat şi, practic, este
aproape imposibil să o faci pe căi cinstite.
De aceea, clasa bogătaşilor este în cea mai mare
parte o clasă socială viciată şi pervertită.
Necinstea şi pervertirea celor bogaţi i-a
determinat să aibă propriile lor secrete şi atunci
când un om are secrete, apar şi obligaţiile lui
faţă de alţii, mai ales prin intermediul
şantajului. Noi ştim foarte bine cum să exploatăm
astfel de situaţii, deoarece noi înşine
suntem artizanii ei.
— Cred totuşi că nu toţi oamenii acţionează în
acest fel. Dacă acesta este adevărul,
cum procedaţi în astfel de cazuri, domnule Massini?
s-a interesat Cezar.
Venerabilul ridică nepăsător din umeri.
— Sunt prea puţini cei rămaşi, practic nu merită să
ne interesăm de ei. Să luăm ca
exemplu ţara ta. Aici ne-am instalat oamenii cu o
mare uşurinţă, deoarece am ştiut să
speculăm trecerea de la un regim totalitar, ale
cărui baze tot noi le-am pus, la o aparentă
libertate de acţiune. Am intuit corect, de pildă,
lăcomia şi lipsa de scrupule care apar la
omul supus mult timp diferitelor temeri şi
privaţiuni. Un astfel de om este precum un călător
foarte însetat în pustiul Saharei care, atunci când
ajunge la oaza deşertului, se repede
imediat la izvorul cu apă şi nu-i pasă că el este
în trupul gol şi că toată lumea îl priveşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu