Partea 7 Viitor cu cap de mort

Dobândirea capacităţii de a fi conştient de propriul tău corp astral, aşa cum eşti

conştient de cel fizic, este un proces relativ uşor pentru unii oameni şi implică un anumit

grad de purificare şi de elevare a conştiinţei la acel nivel. Există foarte multe fiinţe

umane care au trăit cel puţin o astfel de experienţă, numită în lucrările de specialitate

„dedublare astrală conştientă" sau „experienţă extracorporală". O astfel de experienţă

poate surveni accidental - de pildă, în urma unei emoţii foarte puternice; în timpul

somnului cu vise - atunci când, pentru perioade mai lungi sau mai scurte devii conştient

că visezi; sau la voinţă, în orice moment doreşti, ceea ce este însă mai dificil de obţinut.

Unii oameni care au ajuns deja la un înalt grad de dezvoltare a capacităţilor lor psihice şi

spirituale sunt perfect conştienţi de acţiunile corpului lor astral chiar în timp^ce ei

trăiesc şi acţionează în mod obişnuit în corpul fizic, însă aceasta implică un nivel foarte

elevat de dezvoltare a conştiinţei individuale, despre care nu vom vorbi acum. în

general, cei care trăiesc experienţa dedublării astrale conştiente doresc să obţină

informaţii sau să aibă acces în locuri sau conjuncturi deosebite, datorită unor interese

meschine sau egoiste pe care le urmăresc. Metoda a fost şi este folosită, cu o anumită

marjă de eroare, în acţiunile de spionaj militar, economic sau chiar politic, de către marile

puteri ale lumii. Totuşi, cei care aplică această putere psihică în mod egoist se

confruntă cu repetate eşecuri, deziluzii şi stagnări la nivele inferioare ale gândirii şi

comportamentului, pentru că ei nu cunosc sau pur şi simplu ignoră anumite legi

esenţiale care descriu armonia şi relaţia dintre acţiune şi rezultatul ei. Este ca atunci când,

analogic vorbind, o conductă prin care apa circulă liberă şi nestânjenită se înfundă

treptat cu câlţi şi alte murdării, până când ea se blochează complet; de aceea, mulţi care

s-au bucurat la început de diversele puteri psihice pe care le dobândiseră sau pe care deja

le aveau, au putut să remarce în timp o diminuare gradată a acestora, chiar până la

dispariţia lor totală în unele cazuri.

Aceasta trebuie să te facă să înţelegi în special importanţa pe care o are

responsabilitatea acţiunii în astfel de cazuri. Să ştii că în marea lor majoritate, mai ales

din ignoranţă şi comoditate, oamenii preferă să nege lucrurile sau faptele la care nu au acces

direct prin simţuri sau prin experienţă directă. Puţini sunt cei care, datorită unui anumit grad

de elevare la care au ajuns, intuiesc faptul că libertatea de acţiune de care se bucură atunci, de

pildă prin dedublare astrală conştientă, reprezintă o realitate pe care ei trebuie să o folosească

în mod constructiv şi nu egoist. Se pot observa şi cunoaşte atunci aspecte relativ obişnuite ale

vieţii cotidiene, însă este de asemenea posibilă cunoaşterea şi aflarea unor secrete pe

care unii ar vrea să le cunoscă, dar nu au această posibilitate.

Deşi în planul astral există, ca şi în planul fizic, anumite „bariere" care blochează

accesul informaţional în ceea ce priveşte unele locuri sau aspecte secrete, totuşi libertatea

de acţiune şi de deplasare este incomparabilă cu aceea din planul fizic. Obstacolele şi

barierele din planul astral au rolul de a-i selecta pe cei care doresc să cunoască anumite taine şi

mistere, atât după frecvenţa lor caracteristică de vibraţie, cât şi după intenţia pe care ei o

urmăresc în acea acţiune, în planul astral, deplasarea se face după cu totul alte principii

decât în lumea fizică, ea survenind la voinţă şi producându-se fie cu o anumită viteză - de

obicei foarte mare -, fie aproape instantaneu şi aceasta în orice colţ al planetei: sub apă, sub

pământ, la suprafaţa lui sau în aer. Mai speciale sunt deplasările în spaţiul cosmic, pe alte

planete sau corpuri cereşti, când într-o primă fază experienţele trebuie să se limiteze la sistemul

nostru solar. Doar mai apoi, în mod gradat, pe măsura înţelegerii corecte a unor

aspecte şi legi tainice ale universului, deplasările pot fi extinse la nivel galactic,

explorând astfel diferitele zone ale galaxiei noastre.

În ceea ce priveşte proiecţiile conştiinţei noastre individuale

la nivel intergalactic , acestea se efectuează cu alte corpuri, mult mai subtile ca cel astral,

dar nu vom aborda aici şi acum acest subiect.

Ceea ce am vrut să te fac în principal să înţelegi, este faptul că materia fizică nu

influenţează absolut deloc deplasarea corpului astral, în schimb, această deplasare este

obstrucţionată de anumite forţe şi entităţi subtile care acţionează în anumite „puncte" sau

„zone-cheie" atât din planul astral cât şi din planul fizic, în care accesul la informaţie este

blocat. De exemplu, acest gen de restricţii pot fi întâlnite în protecţia anumitor comori sau

depozite de o natură specială şi secretă, la anumite porţi, galerii sau căi de acces rapid spre

alte puncte ale planetei sau chiar a altor lumi. Alteori, „blocajele" astrale limitează accesul

faţă de anumite iniţieri oculte sau mistere care sunt protejate de entităţi gardiene special

invocate.

Nu vreau să înţelegi de aici că aceste restricţii sunt imuabile, dar ele îi privesc

mai ales pe cei insuficient evoluaţi care încă nu sunt pregătiţi să se confrunte cu anumite

mistere fără să urmărească să le folosească în mod personal şi egoist. Ar mai fi încă multe

de spus în ceea ce priveşte modalităţile practice de dobândire a puterii de dedublare astrală

conştientă, precum şi alte detalii care se referă efectiv la experienţa practică a dedublării

astrale, dar va veni un timp când vom avea ocazia să discutăm în amănunţime despre toate

aceste aspecte.

Acum îţi voi spune că adevărata intenţie a colonelului Obadea nu era aceea de a

mă trimite la F... să-mi vizitez mama - bineînţeles, însoţit de o gardă specială - ci de a face

o deplasare foarte secretă, la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti. Cred că înţelegi

faptul că, în acele vremuri, deplasarea unor oficialităţi politice sau militare din

conducerea ţării la un lăcaş de cult era ceva foarte periculos. Regimul comunist, ateu prin

însăşi doctrina sa, elimina din start această abordare sub ameninţarea unor pedepse

corespunzătoare.

Nu am ştiut nimic despre ţinta deplasării noastre până nu am ajuns la poarta bisericii.

Eram însoţit de colonelul Obadea şi călătoria am efectuat-o pe timpul nopţii, de la bază

până la Bucureşti cu elicopterul, iar de acolo şi până la Cernica cu un automobil de teren. Pe

drum, colonelul mi-a spus că doreşte să mă întâlnesc şi să vorbesc cu o faţă bisericească,

un preot cu totul deosebit, despre care spunea că era deja un adevărat sfânt în viaţă, având

mari puteri şi har divin.

La intrarea în curtea mănăstirii am zărit foarte multe maşini ale oamenilor care

veniseră din toate colţurile ţării să viziteze mănăstirea sau să se roage plini de credinţă. De

fapt, Obadea mi-a explicat că aproape toţi cei care aşteptau pe şosea se aflau acolo

pentru a vorbi cu acel monah, care se numea Arsenic Boca. Colonelul aranjase deja

întâlnirea cu câteva zile înainte, în timp ce mergeam prin curtea mănăstirii şi ne îndreptam

spre chilia ascetului am putut observa două gărzi în civil care se postaseră de o parte şi de

alta a uşii chiliei respective. Cei doi trebuiau să asigure paza, astfel ca noi să nu fim

deranjaţi pe tot parcursul discuţiei. Deşi zorii încă nu apăruseră şi afară era destul de

frig, prin curte se deplasau câţiva călugări, rapid şi fără zgomot, probabil pentru rugăciunea

de dimineaţă.

Înainte de a intra în chilie, Obadea mi-a spus:

— Singurul lucru pe care îl doresc de la tine este să discuţi foarte deschis cu

părintele Arsenic. Vom fi doar noi doi în încăpere cu părintele, iar această discuţie trebuie

să rămână secretă. Avem mulţi duşmani.

Mi-am dat în mod tacit acordul. Colonelul era un om inteligent şi capabil, care ştia

să se strecoare printre meandrele" sistemului comunist impus de Ceauşescu şi care intuia

corect că zilele dictaturii acestuia erau practic numărate. Ne aflam în anul 1986. în acea

perioadă, abilitatea colonelului consta mai ales în a lăsa impresia unei activităţi

ireproşabile, în paralel cu pregătirea terenului pentru „noua trecere". Rezistase şapte ani la

conducerea departamentului - caz foarte rar în acea vreme - şi nu voia să facă vreo greşeală

tocmai atunci când se iveau speranţele unui nou început pentru întreaga ţară. Orice acţiune

în acest sens trebuia planificată cu minuţiozitate şi executată cu mare atenţie. Schimbarea

la care aspira aproape toată lumea - şi populaţia, şi unii şefi politici sau militari - era

iminentă, însă ea trebuia să se producă în condiţii de maximă securitate, pentru a se

împiedica astfel eventualele eşecuri. Comploturile sau grupările se dovediseră

periculoase, încrederea în alţii era aproape imposibilă, astfel că lui Obadea îi mai rămăsese

practic un culoar destul de îngust de acţiune, acela al specificului activităţii DZ, al cărui şef

era. Dacă era inteligent folosită, această direcţie de acţiune se putea dovedi, totuşi, foarte

eficientă.

Colonelul nu avea aspiraţii politice şi nici nu dorea să parvină în sfera afacerilor,

ci îl interesa cu precădere tranziţia, menţinerea şi dezvoltarea în cele mai bune

condiţii a ceea ce realizase în cadrul departamentului. El avea o deosebită viziune

practică asupra evenimentelor înconjurătoare şi acorda un profund respect şi o mare

încredere fenomenelor oculte şi aspectelor iniţiatice, urmărind să îmbine cât mai bine

şi mai cu folos elementele şi conjuncturile din viaţa fizică cu metodele subtile de acţiune.

Precaut, colonelul Obadea îşi calcula mai întâi cu atenţie fiecare pas, înainte ca acesta

să se dovedească a fi fatal; în situaţia şi poziţia sa, nu funcţia pe care o deţinea reprezenta

marea pierdere, ci însăşi viaţa lui. Chiar dacă relaţiile sale cu Ceauşescu erau destul de

bune, nu-şi putea permite totuşi nici o greşeală, deoarece ştia că dictatorul n-ar fi şovăit nici

măcar o clipă să-1 execute în cazul în care intenţiile sale ar fi fost demascate. „Lupii sunt

mereu la pândă", obişnuia el să-mi spună.

Planul lui Obadea era relativ simplu: dacă, eventual, ar fi intervenit unele voci

mirate sau întrebări incomode în legătură cu vizita de la Cernica, totul ar fi fost justificat

prin „specificul activităţii"; ar fi invocat atunci unele „verificări" şi „experimente" foarte

secrete. Dacă totul s-ar fi integrat în normal, misterul convorbirii noastre cu părintele

Arsenic B oca ar fi rămas ştiut doar de trei persoane. Monahul a murit după trei ani, în

1989, cu puţin timp înainte de Revoluţie; mai rămâneam eu însumi, care reprezentam

o sursă relativ „blocată" pentru lumea exterioară. Desigur, în cazul unei anchete, lucrurile

nu ar fi fost deloc simple, dar varianta respectivă i s-a părut colonelului ca fiind totuşi

cea mai puţin periculoasă.

Aş vrea să înţelegi, de asemenea, că Obadea a lăsat să treacă aproape şase ani până

să se hotărască să aibă mai multă încredere în mine. Sunt sigur că a studiat foarte atent

fişele doctorului Xien referitoare la persoana mea, m-a observat discret în diferite situaţii şi

m-a supus indirect la anumite teste. Aşa se explică şi faptul că nu am fost mutat niciodată de

la baza din B..., cum de altfel s-a petrecut cu toţi ceilalţi colegi ai mei care s-au perindat

pe acolo. La Cernica am realizat spontan, intuitiv, că Obadea urmăreşte să mă pregătească

în secret, să mă „formeze" pentru anumite planuri de viitor. Această iniţiativă era

uşurată de faptul că, la rândul meu, îl simpatizam pe colonel şi îi cunoşteam natura

sinceră şi fondul bun pe care îl avea.

Ceea ce îmi relata Cezar trezea fiori nebănuiţi în mine. Auzisem şi eu despre

marele sfânt şi duhovnic Arsenic Boca din Ardeal, de la Mănăstirea Sâmbăta şi ştiam că

fusese foarte prigonit de regimul comunist. Veştile despre harul şi puterile lui divine

făcuseră de mult înconjurul ţării, dar ele erau înăbuşite de ideologia şi acţiunea tipic comunistă.

Pentru a împiedica masele de oameni să vină puhoi la monah să fie binecuvântate,

autorităţile îl strămutau adeseori pe ascuns la diferite mănăstiri, sau îl păzeau, nelăsându-1 să

vorbească oamenilor. Uneori, foarte rar, părintele Arsenic ajungea şi la Mănăstirea Cernica.

Existau unele zvonuri că prezenţa ocazională a monahului în acel lăcaş sfânt se datora intervenţiei

unor personalităţi politice din acea Vreme, chiar din conducerea ţării, pentru ca ele să-1

poată vizita şi să poată vorbi cu el în particular, fără să se expună unor mari riscuri. Chiar dacă nu

politicienii erau cei care îl aduceau pe Arsenie Boca la Cernica, lângă Bucureşti, este totuşi un

fapt binecunoscut că aceştia au avut de-a lungul anilor repetate întâlniri şi convorbiri

particulare, în secret, cu părintele.

În cazul deplasării colonelului şi a lui Cezar la Cernica, problema era puţin

diferită; nu Cezar a fost cel care a solicitat întrevederea cu părintele Arsenie şi nu el a fost cel

care dorea să afle în mod special ceva de la acesta. El trăise deja unele experienţe spirituale

foarte profunde, pe care ascetul le-a intuit imediat atunci când 1-a văzut, întâlnirea a fost, în

mod sigur, una dintre cele mai stranii şi enigmatice care se pot închipui.

Cezar a reluat firul povestirii.

— Într-adevăr, în zorii acelei zile lucrurile apăreau într-o lumină destul de stranie la

Cernica. Nimeni nu ştia ce se petrece, cine trebuia să vină, ce trebuia să urmeze. Această

relativă agitaţie exista însă doar în exterior, printre credincioşii care aşteptau să li se permită

accesul în mănăstire, fiind alimentată de incertitudini şi diverse alte zvonuri şi supoziţii. Am

aflat ulterior că, la un moment dat, oamenii de acolo au fost străbătuţi de un fior la

zvonul că părintele Arsenie ar putea fi arestat şi luat de acolo. Psihicul maselor de oameni

este foarte labil şi el are o caracteristică lunară, de mare receptivitate. Anumite persoane şi unele

organizaţii oculte cunosc metode şi procedee precise prin care pot influenţa în mod decisiv, fie

numai şi la nivel verbal, părerile şi tendinţele marilor grupuri de oameni. De altfel, tocmai pe

această caracteristică, de relativă inconştienţă a maselor umane, se bazează teoriile

diversiunii, zvonurilor şi manipulării. Dacă, în plus, ele sunt susţinute de un suport de influenţare

şi manipulare tehnologică - de pildă, prin intermediul emisiei unor unde energetice

cu o anumită frecvenţă - atunci efectele sunt aproape garantate. Nu vreau să înţelegi de aici,

însă, că spontaneitatea lipseşte cu desăvârşire în cazul maselor de oameni. Problema este însă

mult mai complexă, deoarece metodele de manipulare care sunt folosite la nivelul planului fizic

pot fi contracarate şi eliminate cu succes prin anumite acţiuni de natură pur spirituală, mai

ales atunci când acestea sunt efectuate la unison de cât mai multe persoane.

Dacă în cazul manipulării malefice oamenii devin oarecum robotizaţi şi mecanici în

acţiunile pe care le execută, minţile lor fiind atunci practic înnegurate şi aproape inerte, în cazul

acţiunii pozitive şi profund benefice, luminoase şi spirituale utilizând diverse metode iniţiatice, ei

se vor bucura de o minunată libertate şi deschidere a orizontului individual. Atunci, oamenii

încep să înţeleagă cu adevărat importanţa fundamentală a liberului arbitru pe care îl au.

Tocmai în aceasta constă lupta unor grupări malefice oculte: suprimarea prin orice mijloace

posibile a liberului arbitru al omului, a posibilităţii lui de a alege singur şi nemijlocit, a

capacităţii de a se cunoaşte în profunzime şi de a afla adevărul existenţial.

Dacă vei avea curiozitatea să analizezi măcar în parte sistemul social actual de

informare, de conducere şi de administraţie în lume, vei putea să constaţi că totul în aceste

direcţii există în vederea suprimării şi închiderii, a limitării individului şi nu în scopul

dezvoltării, deschiderii şi cunoaşterii sale libere, aşa cum se afirmă în mod pervers prin

intermediul diverselor sloganuri false. Nu mi-am propus acum să dezvoltăm această temă

importantă de care, la urma urmelor, depinde însuşi viitorul omenirii, îţi voi oferi însă,

mai târziu, alte detalii care să te facă să înţelegi mult mai profund sistemul complex de

dominare a lumii. Pe moment, este suficient să-ţi spun că „microbul" care face să se

instaureze „boala" fatală în viaţa omului este ignoranţa întreţinută în mod subversiv de

anumite grupări oculte, precum şi lipsa voinţei individuale de a depăşi această „boală". Voi

reveni însă, acum, la ceea ce îţi relatam cu privire la întâlnirea cu părintele Arsenic Boca.

Foarte focalizat asupra relatării sale, Cezar şi-a schimbat poziţia pe scaun şi a

continuat imediat.

— Am făcut o paranteză la faptul că oamenii începuseră deja să răspândească

nişte zvonuri aberante. Adevărul a fost însă mult mai simplu. Nu-ţi voi reda convorbirea pe

care am avut-o atunci cu părintele; de altfel, ea a durat mai mult de trei ore. Colonelul,

aflând unele lucruri despre existenţa lui în viitor, şi-a abandonat treptat masca rigidităţii şi a

inflexibilităţii pe care o dobândise în timp, ca urmare a deformării profesionale. Am să-ţi

spun însă că Arsenic Boca făcea parte din acea categorie de oameni înţelepţi care, deşi

deţin un corp fizic pe Pământ, au conştiinţa deja stabilită în Ceruri. Acel om mi-a lăsat cu

adevărat o impresie foarte profundă şi puternică. Toate puterile şi forţele pe care le

aveam sau le văzusem la alţii, nu valorau nici cât o nucă în faţa acelei măreţii sclipitoare,

pure şi divine, care emana din fiinţa părintelui. Sfinţenia şi puterea lui de pătrundere în

mintea şi sufletul omului erau extraordinare şi aceaste nu numai că se producea instantaneu

atunci când te aflai în prezenţa aceste direcţii există în vederea suprimării şi închiderii, a

limitării individului şi nu în scopul dezvoltării, deschiderii şi cunoaşterii sale libere, aşa

cum se afirmă în mod pervers prin intermediul diverselor sloganuri false. Nu mi-am propus

acum să dezvoltăm această temă importantă de care, la urma urmelor, depinde însuşi

viitorul omenirii, îţi voi oferi însă, mai târziu, alte detalii care să te facă să înţelegi mult

mai profund sistemul complex de dominare a lumii. Pe moment, este suficient să-ţi spun că

„microbul" care face să se instaureze „boala" fatală în viaţa omului este ignoranţa

întreţinută în mod subversiv de anumite grupări oculte, precum şi lipsa voinţei individuale

de a depăşi această „boală". Voi reveni însă, acum, la ceea ce îţi relatam cu privire la

întâlnirea cu părintele Arsenic Boca.

Foarte focalizat asupra relatării sale, Cezar şi-a schimbat poziţia pe scaun şi a

continuat imediat.