Partea 15 Viitor cu cap de mort

— Dacă ea se dovedeşte a fi un bluf, de ce totuşi se pune un aşa mare accent pe

democraţie?

— Dragul meu, democraţia are doar aparenţa unui aspect benefic, dar de fapt

permite manifestarea celor mai mari abuzuri sau conflicte, a răspuns senior Massini. Nu

sunt oare oameni care au murit sau mor în numele democraţiei? Nu sunt oare toate legile

şi principiile civilizaţiei actuale structurate după legile democraţiei? Ei bine, apariţia acestui

pol, care este democraţia, a determinat de asemenea şi apariţia posibilităţii unei idei

contrare şi a posibilităţii de luptă contra democraţiei, în acest fel, noi am obţinut conflictul.

Conflictul reprezintă o bază solidă de pe urma căruia poţi stăpâni întreaga lume. îţi aduc din

nou aminte despre o regulă fundamentală a metodei noastre masonice: serveşte în secret

ambele tabere, fii alături - prin manevre politice şi economice abile - de partea fiecăruia dintre

combatanţi şi în acest fel ţi-ai asigurat succesul pe care îl doreşti. Cuvântul şi conceptul fals

de „democraţie" a devenit astfel o pavăză pentru multe guverne pentru a acţiona nestânjenite

în sensul pe care îl urmăresc, slujindu-şi astfel, de fapt, interesele proprii.

Aproape toate statele s-au înglodat în datorii pentru a-şi putea susţine cheltuielile

militare, chiar dacă nu se află în război. Noi acordăm aceste împrumuturi, dar cerem

guvernelor să ne garanteze pentru ele cu multe bogăţii: mine, păduri, căi ferate sau anumite

sectoare industriale de mare importanţă. Aceasta este modalitatea principală prin care noi

acaparăm în mod gradat avuţiile unui stat şi controlăm poporul ţării respective.

— Mi se pare, totuşi, că ideea democraţiei este bună, numai felul în care este

aplicată se dovedeşte a fi pervertită, a observat Cezar dorind să vadă reacţia venerabilului

Massini.

— Este foarte adevărat, în ea însăşi, democraţia are valoare numai atunci când

civilizaţia a ajuns deja la un înalt grad de înţelegere şi aplicare a misterelor universului şi ale

vieţii. Chiar şi atunci, însă, ea trebuie folosită doar în cadrul unui grup restrâns de

oameni, care iau deciziile majore într-o comunitate sau la nivelul unei naţiuni.

Democraţia, în adevăratul ei sens, nu poate funcţiona eficient în cazul mulţimilor mari de

oameni, care sunt eterogene. Noi ştim că ea reprezintă un concept viabil doar în cazul unei

societăţi care este orientată în mod benefic, în care oamenii gândesc şi acţionează în general la

unison şi au o conştiinţă elevată, ceea ce nu e cazul cu civilizaţia modernă.

— Dar biserica nu are nimic de spus în această privinţă? Ştiam că masele populare

se încred mult în biserică şi îi urmează sfaturile, se arătă interesat Cezar.

Senior Massini a lăsat să-i scape un gest de nervozitate.

— Biserica creştină este unul dintre duşmanii noştri cei mai periculoşi. Influenţa ei este

încă destul de mare, dar noi acţionăm cu perseverenţă pentru a o diminua cât mai mult. Pentru

aceasta ne îndreptăm atenţia cu precădere asupra generaţiei tinere, pe care urmărim să o

dezaxăm prin intermediul ideilor noastre. Ne-am orientat cu precădere spre inocularea în

minţile oamenilor a ideilor de libertate şi democraţie, pe care ştiam că omul civilizaţiei

moderne nu le poate înţelege şi gestiona în mod corect. Toată lumea vorbeşte despre şi

susţine libertatea şi democraţia, dar aproape nimeni nu se întreabă cum se face că, în

ciuda bunelor intenţii, a umanitarismului şi a dorinţei de pace care sunt exprimate

pretutindeni în lume, există mai mult ca oricând războaie, conflicte, tensiuni şi neînţelegeri

în toate zonele de pe glob. în felul acesta noi am ridicat ipocrizia clasei conducătoare la

rang suprem şi folosim din plin avantajele acestei situaţii. Am mizat de asemenea pe lipsa de

bun simţ, pe orgoliul şi infatuarea unei majorităţi zdrobitoare a oamenilor, care în felul acesta

îşi închipuie că înţelege foarte bine aspectele şi mecanismele democraţiei şi a libertăţii de

expresie. Oferindu-li-se posibilitatea să acţioneze în acest fel, oamenii de rând capătă

sentimentul importanţei de sine, pe care uneori îl exacerbează la cote cu adevărat ridicole şi

penibile, în micimea şi chinul preocupărilor lor zilnice şi înguste, ei ajung să-şi închipuie că

personalităţile cu răspundere politică, cei care îi conduc, se sprijină pe ei şi pe părerea lor.

Politicienii oferă astfel oamenilor de rând senzaţia că părerea pe care aceştia o exprimă

este foarte competentă, dar în fapt nu se urmăreşte altceva decât influenţarea cât mai mare a

opiniei alegătorilor nu în direcţia a ceea ce este cu adevărat necesar şi folositor pentru ei, ci

în direcţia intereselor care sunt mascate cel mai adesea de promisiuni şi platforme politice

înşelătoare şi fără acoperire, în felul acesta suntem apăraţi chiar de cei pe care urmărim să-i

subjugăm.

Dacă din conglomeratul general răsare o poziţie contrară intenţiilor noastre, atunci

reprezentantul ei trebuie înlăturat cât mai repede, în general, adoptăm tehnica discreditării

prin mijloacele mass-media. Apoi continuăm prin satiră şi ridiculizare, stârnind suspiciuni şi

neîncredere în oameni faţă de comportamentul şi afirmaţiile persoanei respective, astfel

încât în mod treptat nimeni nu îi va mai acorda credit pentru cele spuse. Deoarece atacul

nostru este concertat şi perseverent, fiind uneori însoţit şi de metoda şantajului în diferite

direcţii, omul se va simţi curând părăsit de toţi şi chiar acuzat pentru ceea ce a avut curajul

să spună sau să scrie. El va fi ameninţat, şantajat pe linie profesională, marginalizat în

societate astfel încât până la urmă va ceda, renunţând la actul său de curaj iniţial, dorind să-şi

recapete avantajele pe care le avea. în unele cazuri el devine chiar aliatul nostru.

Aceasta este drama principală a societăţii create de noi: cei mai mulţi oameni sunt

slabi şi laşi. Foarte puţini sunt cei care rezistă atacurilor şi metodelor noastre. Totuşi, aceştia

ne stânjenesc acţiunile şi, ceea ce este mai neplăcut pentru noi, se bucură chiar de simpatia şi

de ajutorul altora. Aceasta înseamnă unitate şi forţă de opinie colectivă, adică exact ceea ce

noi dorim să împiedicăm. Mai grav este însă faptul că unele dintre aceste persoane sau grupuri

de persoane cunosc foarte bine anumite metode şi tehnici ezoterice pe care le aplică pentru a

contracara acţiunile noastre. Nu e mai puţin adevărat că şi elita noastră, marii Iluminaţi,

aplică procedee secrete de influenţare şi determinare a unor efecte precise în planul fizic. Dar

totuşi suntem stânjeniţi şi de multe ori chiar împedicaţi în unele dintre planurile noastre de către

forţele opuse nouă. De aceea este important să atragem în rândurile noastre o persoană care

deja deţine anumite puteri remarcabile, aşa cum eşti tu. Suntem dispuşi să-ţi oferim foarte

mult; abia atunci vei cunoaşte cu adevărat viaţa.

— Dar atacurile împotriva organizaţiei masonice nu scot în evidenţă tocmai

planurile si intenţiile ei în lume? ocoli Cezar un răspuns direct.

— Unele persoane, care se opun cu multă forţă planurilor noastre, cunosc adevărul

în ceea ce ne priveşte. Pentru că metodele obişnuite de anihilare acţionează mai greu în

astfel de cazuri am adăugat un artificiu: anumiţi venerabili pe care noi îi alegem mai ales

din eşalonul doi prezintă lumii unele aspecte despre organizaţia noastră, utilizând pentru aceasta

mijloacele mass-media pe care noi le stăpânim. Ei dau interviuri şi scriu câteva cărţi sau

articole în care sunt expuse unele aspecte adevărate, dar inofensive, despre structura şi

activitatea nostră. S-a mers pe principiul de a strecura o parte de adevăr şi patru părţi de

minciună, în amalgamul de date care este prezentat există deci şi ceva adevăr, pe care oricum

noi nu-1 puteam contesta, dar care apare astfel în faţa lumii ca fiind expus de înşişi membrii

organizaţiei. Cum ar mai putea atunci cineva să ne bănuiască de ascunzişuri, când noi

înşine ieşim în întâmpinare cu unele informaţii? Fireşte, acele adevăruri sunt îmbrăcate şi

împănate ele însele cu minciuni, astfel încât nimeni să nu mai înţeleagă mare lucru şi, ca

urmare, să abandoneze interesul pentru cercetarea subiectului. Din toată această mişcare,

noi suntem însă cei câştigaţi, deoarece adversarii noştri nu mai pot prezenta adevărurile pe

care noi deja le-am expus într-o formă pervertită, iar dacă ei vor aborda alte laturi ale

activităţii noastre, noi vom fi atunci în postura de victime oprimate şi nevinovate, având de

partea noastră susţinerea unor oameni maturi şi influenţi. In prezent am început să adoptăm

tot mai des această metodă, deoarece este timpul să ieşim într-o oarecare măsură din

anonimatul pe care ni 1-am impus secole de-a rândul; datorită ascuţirii luptei, ocultarea prea

mare ne-ar crea acum mai multe probleme decât avantaje. De aceea, în ultimii

cincisprezece-douăzeci de ani am început să ieşim discret în evidenţă afirmând câte o frântură

de adevăr amestecat cu multe alte minciuni. Noi ştiam prea bine că, repetând mult o

minciună, aceasta va sfârşi prin a deveni adevăr, ceea ce a determinat în cele mai multe dintre

cazuri adormirea vigilenţei oamenilor. Cu toate acestea, lupta acum este mult mai strânsă,

pentru că şi modul de reacţie a populaţiei a devenit intempestiv. Trebuie să creăm impresia că

îi ajutăm pe oameni, că suntem lângă ei la "necaz şi suferinţă. Direcţiile noastre de acţiune,

în special prin intermediul oamenilor politici, sunt acelea de a simula un interes major pentru

problemele sociale curente, pentru necazurile omului - provocate mai ales de recesiunea

economică mondială dirijată de organizaţia noastră - şi, prin intermediul „zilierilor" de care

ţi-am vorbit şi a ajutoarelor acestora, să inoculăm ideea că ne interesează foarte mult

aceste aspecte şi că luptăm pentru îmbunătăţirea lor. De fapt, tot acest „spectacol" este

numai pentru a câştiga încrederea maselor populare pentru ca, la momentul cel mai potrivit şi

în conjunctura cea mai bună să luăm în stăpânire conducerea politică şi economică a întregii

planete prin instituirea unui guvern unic mondial, aflat sub controlul nostru direct şi total.

Trebuie deci să câştigăm cât mai mult încrederea maselor de oameni, pentru a crea iluzia unei

eşalonări fireşti a evenimentelor care vor urma, a crizei mondiale teribile şi pentru a ieşi astfel

la suprafaţă în chip de salvatori ai omenirii, deoarece avem resursele financiare care sunt

necesare pentru a realiza aceasta, în principiu, sarcina nu este chiar aşa dificilă, deoarece

vigilenţa maselor populare este deja mult slăbită de alte modalităţi pe care le aplicăm de mult

timp cu succes: rutina zilnică a serviciului, programele de televiziune structurate în aşa fel

încât să inoculeze în subconştientul oamenilor atitudinea pasivă şi lipsa opoziţiei şi a discernământului,

hrana chimizată, stupefiantele, bolile de tot felul.

Rostind acestea, senior Massini privi brusc la ceasuJ elegant, încrustat cu diamante,

de la încheietura mâinii. Se făcuse deja seară şi aerul rece provoca frisoane.

— Cred că este timpul să ne oprim, zise venerabilul. Ne bizuim pe capacitatea ta

6

extraordinară de adaptare şi, personal, cred că am reuşit să te fac să înţelegi destul de bine

aspectele de bază ale activităţii organizaţiei noastre, în seara aceasta voi pleca la Amsterdam,

unde trebuie să rezolv anumite probleme. Printe altele, voi înştiinţa pe ceilalţi venerabili

despre impresia pe care mi-ai făcut-o.

Senior Massini îl privi câteva clipe pe Cezar, cu un aer binevoitor.

— Apreciez rezultatul întâlnirii noastre ca fiind pozitiv şi mă aştept la un ajutor pe

măsură din partea ta. Era necesar ca tu să cunoşti în mare parte adevărul despre organizaţia

masonică, pentru a evita ulterior un blocaj de concepţie. Peste puţin timp voi veni să te vizitez

din nou şi acela va fi un moment important. Aş putea chiar spune că va fi un test dificil pentru

tine. Până atunci vom pregăti tot ceea ce este necesar pentru a te integra în organizaţia noastră.

Venerabilul se ridicase deja în picioare, sprijinindu-se de bastonul lui splendid

încrustat. Cezar 1-a însoţit până la elicopter. Strategia lui părea să dea roade, deoarece reuşise

să convingă fără să facă prea mari eforturi şi fără să se oblige încă la nimic. Este drept, însă,

că senior Massini fusese atât de sigur pe el şi atât de dinamic în explicaţiile şi în abordarea lui,

încât practic acceptul lui Cezar era considerat aproape ca un lucru firesc. Forţa subtilă a

venerabilului era formidabilă şi doar echilibrul psihic deosebit al lui Cezar şi stăpânirea fermă

a energiilor sale mentale au făcut ca el să reziste fără probleme uimitoarei influenţe active

pe care o avea marele mason atunci când dorea să obţină un anumit lucru. Cezar mi-a

mărturisit că în acele momente radiaţia psihică a venerabilului era atât de puternică şi

dominatoare, încât ea ar fi provqcat fără îndoială un efect hipnotic profund asupra unei

persoane obişnuite, care nu îşi poate controla nivelurile mentale superioare. El resimţise

din punct de vedere aurie impactul dur al acelei energii învăluitoare, a cărei vibraţie era

profund negativă, dar procedase simultan la sublimarea ei la nivelurile superioare ale

fiinţei şi mentalului său. Actul lui de voinţă fermă 1-a determinat să păstreze un control

perfect asupra situaţiei si să manifeste o deplină luciditate în confruntarea cu senior Massini.

Poate că cititorul va avea tendinţa să considere în mod superficial semnificaţia

întâlnirii dintre cei doi. Acum, când eu cunosc deja toate ascunzişurile situaţiei, îi pot mărturisi,

însă, că a fost o reală surpriză chiar şi pentru Cezar să afle motivul real al discuţiei şi

viclenia care a stat mereu în spatele acesteia. Totuşi, evenimentele ulterioare aveau să dea.câştig

de cauză lui Cezar, datorită abilităţii sale extraordinare de a se strecura „pe muchie de cuţit"

într-o situaţie dramatică şi foarte tensionată, care a implicat chiar decizii foarte importante la

nivelul conducerii statului.

Capitolul 4

A DOUA CONFRUNTARE: INFORMAŢIA ESENŢIALĂ

La câteva luni după ultima întâlnire în care Cezar mi-a relatat uluitoarele dezvăluiri

ale venerabilului Massini, am fost din nou contactat pentru a avea o întrevedere cu el. Era

la începutul lunii iunie, 2003 şi acela avea să constituie un moment extrem de important

pentru aprofundarea elementelor pe care le aflasem despre masoneria mondială.

Explicaţiile lui Cezar m-au edificat atunci asupra unor aspecte care încă îmi erau neclare

din relatarea primei discuţii pe care el a avut-o cu senior Massini. Această clarificare a fost

necesară pentru ca eu să am o viziune cât mai justă asupra situaţiei actuale la nivelul întregii

omeniri, asupra anumitor mecanisme şi legi subtile care scapă înţelegerii profane şi asupra

unor raporturi directe între metodele de manipulare ale francmasoneriei şi iluzia în care

trăiesc cele mai multe dintre fiinţele umane. Un alt aspect fundamental al acelei întâlniri a

fost aflarea unei informaţii ultrasecrete pe care senior Massini i-a dezvăluit-o lui Cezar. De

altfel, aceea a constituit chiar baza de plecare pentru uluitoarea descoperire care avea să

fie făcută în munţii Bucegi, la puţin timp după revelarea informaţiei. Evenimentele s-au

desfăşurat cu rapiditate, iar eu am jucat rolul spectatorului care urmăreşte extaziat filmul

extraordinar al unor taine ancestrale.

După o perioadă de mai multe luni de la prima lor discuţie, senior Massini şi-a

ţinut promisiunea şi 1-a vizitat din nou pe Cezar, însă de data aceea întâlnirea a avut loc întro

vilă luxoasă din Bucureşti, care reprezenta centrul de protocol înalt, la nivel diplomatic, al

uneia dintre cele mai puternice ţări ale lumii. Invitaţia şi pregătirile de rigoare au fost făcute

de senior Massini prin intermediul canalelor diplomatice la vârf de stat, aproape la fel ca

şi în cazul primei întâlniri. Diferenţa a constat în faptul că nu generalul Obadea a fost cel

care 1-a înştiinţat direct pe Cezar de acea invitaţie, ci chiar unul dintre secretarii de stat din

guvern, la ordinul unuia dintre miniştri.

Întrevederea dintre cei doi a fost mult mai scurtă decât prima întâlnire şi a

constat într-o propunere relativ stranie pe care venerabilul i-a adresat-o lui Cezar; el i-a

oferit atunci o informaţie extrem de confidenţială în schimbul promisiunii de a asigura

accesul unor reprezentanţi ai masoneriei la descoperirea ce urma să fie făcută pe baza acelei

informaţii secrete, încetul cu încetul, vălul de pe intenţiile ascunse ale venerabilului începea

să fie dat la o parte. Cezar a intuit atunci că mobilul primei întâlniri cu senior Massini îl

reprezentase, de fapt, pregătirea terenului pentru obţinerea acceptului său la cea de-a

doua întrevedere, în acele condiţii, era foarte probabil că tentantele propuneri ale

venerabilului nu fuseseră, în realitate, decât praf de aruncat în ochi pentru a câştiga încrederea

lui Cezar şi a-1 determina pe acesta să faciliteze controlul masoneriei asupra a ceea

ce s-ar fi putut dovedi un mare secret de stat în România. Evenimentele ulterioare aveau să

confirme aceste bănuieli ale lui Cezar.

Cea de-a doua întrevedere cu senior Massini a avut loc în luna mai a anului 2003,

când Cezar a intrat în posesia datelor secrete pe care i le-a furnizat marele mason. Datorită

funcţiei pe care o avea în DZ şi pentru că acest departament constituia singurul organism de

acţiune care era abilitat să intervină în acel gen de situaţii speciale, Cezar a înţeles repede

motivul principal pentru care el a fost solicitat cu insistenţă de senior Massini. Aşa după

cum acesta îi precizase, reprezentaţii de frunte ai masoneriei la nivel mondial

aveau o putere teribilă aproape în orice guvern de pe planetă, dar totuşi influenţa lor nu

putea să depăşească un anumit cadru de acţiune. Ei puteau, de pildă, să „fabrice" şi să

declanşeze războaie între ţări şi populaţii, dar nu puteau forţa în anumite direcţii care

ţineau mai ales de structura internă şi de modul de operare al organismelor de

securitate şi de apărare ale unei ţări. Cu alte cuvinte, ei puteau asigura relativ uşor un

cadru general de conflict pe o anumită zonă continentală, dar nu puteau totuşi să oblige o

acţiune armată în interiorul unei ţări, dacă nu exista un motiv major care, de obicei,

implica luptele interetnice sau cuceririle de noi teritorii.

Cazul informaţiei de o importanţă excepţională pe care senior Massini i-a oferit-o

lui Cezar se încadra într-o cu totul altă categorie. Informaţia respectivă se referea la o

anumită localizare în munţii Bucegi, dar ea era incompletă. Aşa după cum Cezar a aflat de la

venerabil, acolo exista ceva care nu putea fi identificat nici chiar prin mijloacele

tehnologice de ultimă oră şi acela constituia, de fapt, marele semn de întrebare al

problemei. Cezar şi-a dat seama că venerabilul avea totuşi unele informaţii suplimentare,

pe care acesta nu i le-a dezvăluit. Deşi nu cunoştea motivul, el a înţeles că informaţiile

respective erau probabil foarte importante pentru capii masoneriei mondiale, din moment

ce aceştia au făcut uz de toată influenţa lor pentru a-şi asigura accesul la ele. Era evident că

nu se putea pune problema unei descinderi în forţă a trupelor armate străine în România,

indiferent de motivul invocat. Chiar dacă, de exemplu, s-ar fi escaladat conflictul teritorial în

Transilvania, acest lucru ar fi necesitat probabil un timp îndelungat, multă agitaţie, război,

distrugeri şi mai ales un mare scandal diplomatic european, în mod clar, de această dată

masonii nu doreau aşa ceva. Concluzia care se impunea era că ceea ce îi interesa pe ei în cel

mai înalt grad excludea o intervenţie în forţă şi, mai ales, excludea cunoaşterea acelui aspect de

către anumite persoane. Printre altele, aceasta explica secretul la vârf care a fost solicitat de

senior Massini în cazul celor două întâlniri, precum şi hotărârea reprezentanţilor de frunte ai

grupului Bilderberg de a-1 contacta doar pe Cezar în această problemă. Raţiunea era simplă:

trebuia găsită persoana potrivită care să aibă o funcţie foarte mare de decizie şi intervenţie în

acel caz; apoi ea trebuia tentată cu multe promisiuni, câştigându-i-se astfel încrederea; în

sfârşit, ea trebuia determinată să accepte colaborarea cu marii masoni şi să le permită acestora

să-şi exercite controlul şi influenţa la acel nivel. Cezar a fost considerat persoana ideală

pentru acest plan, însă acţiunea de cooptare trebuia să se petreacă repede, pentru a nu-i lăsa

prea mult timp de gândire şi, de asemenea, pentru a evita o reacţie imprevizibilă din partea lui.

Probabil că misiunea era considerată ca fiind de o importanţă vitală pentru masoneria

mondială şi ea trebuia neapărat să reuşească. Tocmai de aceea a fost trimis un reprezentant

de seamă al grupului Bilderberg, expert în psihologia racolării, care, în plus, era dotat şi cu

anumite puteri psihice de influenţă la distanţă.

Din datele pe care le avea atunci la dispoziţie, Cezar şi-a dat seama că masoneria

mondială urmărea să dobândească într-un timp cât mai scurt controlul asupra unei locaţii

secrete din munţii Bucegi, excluzând orice formă de popularizare şi dorind chiar tăinuirea

gradată a existenţei acelui loc faţă de puterea de la Bucureşti, după ce reprezentanţii elitei ar fi

avut acces acolo.

Astfel de situaţii erau pe muchie de cuţit. Ca întotdeauna în cazul marilor secrete

de stat, scurgerile de informaţii puteau periclita întreaga acţiune, deoarece existau

formaţiuni politice rivale care nu erau controlate în întregime de masoni. Aşadar, operaţiunea se

anunţa a fi una deosebit de delicată. Trebuiau îmbinate cu măiestrie influenţa, discreţia,

exercitarea controlului şi puterea acţiunii. Chiar şi pentru maeştrii masoni, cazul era unul

deosebit de dificil, în special datorită accesului limitat pe care ei îl aveau la coordonarea

acţiunilor de cercetare a zonei respective din Munţii Bucegi.

Aceasta era situaţia de ansamblu pe care mi-a descris-o Cezar încă de la începutul

întâlnirii noastre, în lunile anterioare reflectasem asupra multitudinii de aspecte şi implicaţii

care decurgeau din relatarea primei discuţii dintre Cezar şi senior Massini. Oripilarea de care

fusesem cuprins explica într-un anumit fel incapacitatea de a înţelege toate nuanţele

elementelor pe care le-am aflat atunci. Neavând de la cine să obţin informaţii suplimentare, mam

mulţumit să fac doar unele cercetări discrete şi să-mi ordonez în minte câteva repere

generale care ridicau chiar anumite probleme existenţiale şi am aşteptat cu răbdare semnalul

unei noi întâlniri cu Cezar, pentru a găsi răspunsurile la ele. Avea să fie o întâlnire plină de

semnificaţii şi de explicaţii valoroase, care a culminat cu aflarea secretului pe care senior

Massini 1-a dezvăluit lui Cezar.

Contrar obiceiului, directorul tehnic al DZ îmi solicitase întrevederea la doar două

săptămâni după cea de-a doua întâlnire pe care a avut-o cu venerabilul Massini. Mi-a

mărturisit că a procedat astfel deoarece lucrurile se dovedeau a fi de maximă importanţă şi că,

dacă nu se focaliza asupra canalizării corecte a acţiunilor viitoare, acestea puteau scăpa de sub

control, iar efectele ar fi putut deveni nefaste. Cezar nu ştia dacă în viitorul apropiat ar mai fi

avut timpul necesar şi oportunitatea de a mă întâlni pentru a-mi dezvălui totul; de aceea el a

preferat să urgenteze întâlnirea cu mine, pentru a fi sigur că şi eu voi afla toate informaţiile

necesare pentru a le publica într-un mod credibil. Următoarele luni aveau să fie extrem de tensionate

şi uluitoare prin ineditul descoperirii care a fost făcută în Munţii Bucegi. în ceea ce

priveşte întâlnirea mea cu Cezar, care a premers marele eveniment din luna august, 2003,

aceasta s-a integrat foarte bine în oaza de dinaintea „furtunii" care apăruse deja la orizont.

Explicaţiile iniţiatice

Bucuros că aveam ocazia să-mi lămuresc nedumeririle cu privire la unele aspecte

ale primei discuţii dintre Cezar şi senior Massini, am întrebat care era cauza pentru care

masonii şi cei care sunt racolaţi în rândurile lor aleg - de multe ori cu bună ştiinţă - răul şi

acţiunile care îi sunt specifice. Ştiam că, în epoca actuală, tendinţa generală a umanităţii

este aceea de a aluneca pe panta decăderii morale, etice şi spirituale, dar totuşi eram

convins că binele poate să biruie această stare de marasm în oameni.